vineri, 21 mai 2010

Jurnalul unui muritor #5.

                    Privesc pe geam cum stropii mari de ploaie sfarma si distrug tot. Tu nu esti aici. Nici nu vei fi. Vremea monotona de afara iar mi te-aduce in gand si nu vreau pentru ca ma amagesc singura. De saptamani intregi ma tot amagesc singura. Stiu cu siguranta ca nu vom fi, dar continui sa cred. Speranta moare ultima, dar pana si ea moare. Deci, ar trebui sa fac altceva. Iar voi, cititorii sa nu credeti ca sunt obsedata. Nu, sunt doar indragostita. Stiti voi, dragostea e cea care iti fierbe sangele in vene atunci cand te-astepti mai putin. Si tot ea te-omoara. Romeo si Julieta au murit de dragoste, deci dragostea i-a rapus intr-un final. Eu nu vreau sa mor, dar ma tem ca dragostea ce ti-o port e sfasietoare. Totusi, e un sentiment superb dar si neinteles. Neinteles este pentru ca nu stii la ce sa te-astepti. Dragostea nu te intreaba, Cupidon nu te intreaba. Te inteapa cu o sageata , ca apoi a doua zi sa realizezi ca esti indragostit pana peste urechi. Ma rog...Probabil ca v-ati plictisit de non-sensurile pe care le scriu aici, dar eu nu. Cum ziceam, as putea sa scriu o carte despre ce simt pentru tine , chiar daca nu te cunosc asa de bine. Poate chiar deloc. Am schimbat cateva cuvinte si intr-adevar nu te cunosc dar vreau sa cred ca esti perfect. Nimeni nu-i perfect. Dar tu, tu ! In ochii mei esti mai mult ca perfect, perfect simplu,perfect compus, niciodata imperfect. Cam asta e , daca vrei sa vorbim, suna-ma.Ai numarul meu. Voi astepta cu sufletul la gura si cand ma vei suna nu cred ca voi raspunde, pentru ca asa sunt eu,imprevizibila.


                " If you find me, hide me, I don't know where I've been... "

Niciun comentariu: