Luminile se aprind si eu ma simt ca intr-un carusel. Ma invart de cateva ore bune fara sa stiu cum sau din ce motiv. Pleoapele adormite imi tresar din cand in cand, dar eu n-am somn. As vrea sa te visez, dar oare pot ? Nu ca nu-mi aduc aminte cum arati, dar te-am visat atatea nopti la rand ca incet, incet ti-am uitat chipul. Si ce daca? Oricum maine am sa te revad dinnou si totul va fi ca inainte : batai de inima,fluturasi in stomac si tot tacamul. Daca as putea macar sa-ti spun ce simt. Dar nu-ti spun. Nu-ti spun deoarece mi-e frica ca ai sa ma respingi. Si visul meu in acel carusel se va prabusi brusc, asa cum s-a prabusit Imperiul Dac. Dar ma voi resemna.Intotdeauna ma resemnez. Chiar daca imi vor curge siroaie de lacrimi pe obraz, ma voi resemna.Chiar daca ma va durea, ma voi resemna. Ma voi resemna deoarece nu am ce face. Dragoste cu forta nu se poate si daca tu nu vrei n-am sa te oblig, pentru ca n-as putea oricum. Si sa stii ca aceste cuvinte imi fac sarcina mai usoara, deoarece, chiar daca scriu un monolog aici, vorbesc cu tine. Chipul meu iti va tresari in minte de cate ori vei citi aceste cuvinte si iti vei aduce aminte cu amaraciune ca m-ai lasat sa plec. M-am transformat din omida intr-un fluture gigantic si minunat, ce cauta un nou inceput, un curcubeu de care sa se anine si sa porneasca la drum.
De vei vrea sa ma gasesti, sa ma cauti acolo unde ploaia si soarele se vor intalni si isi vor zambi cu minunate curcubee. Acolo ma vei gasi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu