Lacrimile ii erau din ce in ce mai grele pe obraz. Stia ca o va parasi,dar nu vroia sa creada si nici sa isi imagineze. Stomacul ii era gol, la fel si sufletul. Nu mai simtise asa o durere niciodata. O durere care urca din stomac, in esofag, pana in creier. Ochii ii erau innegriti de la fardurile ce se scursesera la fel ca si timpul. Lumina palida a soarelui ce se cojea, ii sufoca privirea si stia...Stia ca nu mai era nici o sansa,stia...Statea intinsa ca o leguma in pat si se uita in gol,dar nu vroia. Ideea de a ramane singura o omora, sangele ii fierbea in vene.Ar fi vrut sa faca ceva, ceva sa-l reintoarca din drum. Dar era prea tarziu. Se ridicase din pat si se duse direct in bucatarie. Luase cel mai mare cutit pe care il vazuse in sertarul de sub chiuveta si se duse in baie. Deschise flaconul de pastile si le inghitise pe toate,lacrimand in continuare. Incet, deschise robinetul de la cada si o lasa sa se umple. In apa fierbinte,clocotita, isi spuse ultima rugaciune si baga cutitul adanc in piept, poate asa ar fi scapat de durerea ce o apasa. La cateva secunde dupa, intra el. Prea tarziu. Trupul fetei plutea intr-o balta de sange. Vazand-o acolo,sangerand,el ii ia cutitul din mana si si-l infinge in stomac. S-a terminat. Doua suflete condamnate pentru eternitate se vor reintalni in Iad.