sâmbătă, 11 decembrie 2010

Obscuritate

         Strivesc in pumn vise amarate si incerc sa-mi gasesc calea. Nimic nu mai e cum era : soare, prieteni, viata. Un amalgam de cuvinte imi rasuna-n cap, dar eu nu le pot intelege. Poate vinul e de vina, sau poate doar eu. Lumina obscura parca se stinge si ochii imi sunt lipiti. Imi ascult bataile inimii, zdruncinate si neregulate,deviate de rasuflul meu inutil. Ma gandesc ca e doar o faza, ca o sa-mi treaca la un moment dat, dar ma insel. Remuscarile sunt din ce in ce mai adanci, iar furia ma macina pe dinauntru. As vrea sa tip, dar buzele mele parca-s cusute cu ata neagra. Iata-ma aici, incuiata in mintea mea, cu vocea pierduta si cu mintea sangerand. Trezindu-ma din aceasta psihoza realizez ca nu e atat de rau. Daca s-a schimbat ceva, sau nu, nu conteaza. Deodata viziunea mea asupra lucrurilor a devenit mai clara. E ca si cum te-ai uita prin niste ochelari aburiti toata viata, cand, iti dai seama, ca daca ii stergi, imaginea devine mai clara...
         Strivesc in pumn vise amarate si incerc sa-mi gasesc calea...

marți, 31 august 2010

I .

       Vantul unduia usor salciile. Era doar o copila pe atunci. Nu stia ce-i viata sau ce urmeaza sa o astepte. Credea in iubire si spera ca intr-o buna zi, alesul ii va bate la usa. In fiecare seara privea pe geam,vedea oameni imbratisandu-se si sarutandu-se si-si imagina cum ar fi ca macar o clipa sa fie in locul acelor fete. Dar stia ca soarta nu-i va fi una roz si era aproape gata sa cedeze. Dumnezeu o privase de bucuria de a alerga, sau de a merge , de a se misca. Era imobilizata intr-un scaun cu rotile,iar pentru ea nu era deloc usor. O durea, o durea faptul ca nu putea sa-si miste membrele, sa iasa , sa vada, sa cunoasca. Cu cat o durea mai tare in interior, cu-atat o durea mai putin in exterior.Dar se obisnuise . Uitase ce e aia bucurie.
      Totul s-a intamplat cand avea doar cinci anisori. Era o copila nestiutoare,o copila naiva, o copila. Nu stia ca plimbarea aceea pe trotuar avea s-o coste mai tarziu. Desi mama ei ii spusese sa nu iasa din casa, cat timp e plecata la servici, ea, nu a ascultat-o. In ziua aceea avuse loc un jaf la banca din oras. Politia intervenise imediat, dar raufacatorii reusisera sa scape. Masina se apropia cu viteza, iar intr-o fractiune de secunda, o izbise, pe trotuar. Ambulanta ajunsese imediat acolo,primise primul ajutor. Mama ei era disperata. Isi repeta intr-una " E vina mea, e vina mea ! De ce am plecat? De ce am lasat-o singura ? Trebuia sa fi stiut..trebuia sa fi stiut..E doar o copila,Dumnezeule! Nu asculta de mine." In clipa in care doctorul aparuse pe usa, mama Ellei, Jena izbucnise in plans. " Imi pare rau. Fiica dumneavoastra nu va mai putea merge niciodata. A suferit o fractura de coloana".Jena cazu in genunchi. " Doamne, fa ceva!Nu-mi lasa copilasul sa sufere.."
      Iat-o acum, dupa zece ani, cum in fiecare seara se uita pe geam.Avea speranta si credinta. Era ferm convinsa ca intr-o zi se va vindeca.
      Oprise veioza si se baga in pat. Luna ii veghea somnul,iar salciile ii cantau un cantec de leagan..Adormise.

sâmbătă, 14 august 2010

The meaning.

           Ochii i se facura mari cat doua boluri de sticla. La auzul acelor cuvinte, simti pe sira spinarii mici cutremuraturi seismice. Si-ar fi dorit sa le auda, insa nu stia cum sa reactioneze. Ochii ii ramasesera in continuare bolditi si parca nu-i venea sa creada. Isi plimba mana prin parul lui, ramasa fara cuvinte,uluita de puterea acelor cuvinte care inca o impiedicau sa scoata cel putin un scancet. Pulsul ii deveni frenetic. Era magulita, coplesita si in acelasi timp uimita de cuvintele pe care i le spusese. Se apropie de el uitandu-se fix in ochii lui si in timp ce il saruta timid, ii spuse " Si eu te iubesc ".

sâmbătă, 7 august 2010

Oare ?

Exista cineva. Speri. Crezi. Visezi. Te minti singur ca macar data aceasta va fi diferit. Ca…macar acum va fi altfel. Si iti continui viata tot asa, mintindu-te în continuare că totul este bine, că aşa trebuie să fie. Accepţi totul înghiţind în sec, mângâindu-te cu acele banale cuvinte ”aşa trebuie să fie”. Mergi mai departe. Aceasta e traiectoria ta. O urmezi pas cu pas. Ajungi într-un moment în care nici măcar nu-ţi mai pasă atât de mult de dorinţele tale. Laşi totul să decurgă de la sine. Mergi înainte ca într-un labirint din care nici tu măcar nu ştii dacă vei mai ieşi. Comunici. Socializezi. Dar mecanic. Nu-ţi mai pasă că nu te-ai aranjat, că nu mănânci sănătos sau că lumea te vorbeşte. Ai ajuns în momentul în care totul e mort pentru tine. Până şi tu. Zilnic te trezeşti, faci aceleaşi lucruri, nu ai nici un gând, nici un sentiment, nici o decepţie. Te minţi zilnic că totul e bine şi continui aşa. Până şi tu ajungi să crezi minciunile pe care ţi le repeţi veşnic pentru ca nu cumva să le uiţi. Nu te mai interesează. Dacă e să îţi iei un loc de muncă, o faci pentru că aşa trebuie, nu pentru că-ţi place. Dacă e să te căsătoreşti, o faci pentru că a sosit timpul, nu pentru că îţi arde inima după asta. Şi uite aşa zilnic trece viaţa ta. Trăind alta. Eşti tu. Dar altul. Şi oare cât te mai poţi minţi aşa, că totul e bine, că totul e roz şi că nu-ţi pasă?
Şi când te opreşti, şi dai să spui veşnica minciună: ”totul e bine”, încearcă să realizezi că de fapt nu e. Nu e bine. Chiar deloc. Nu e bine că iubeşti pe cineva şi nu-i spui. Nu e bine că aveai vise măreţe, dar că ţi le-ai îngropat. Nu e bine că nu trăieşti viaţa cum vrei tu, ci cum vor ceilalţi. Nu e bine că nu eşti liber. Nu e bine că ai decăzut atât de mult încât… te minţi singur. Şi nu e bine pentru că… tot timpul ai fost aproape de fericire şi ai lăsat-o departe să zboare. Asta nu e bine.

luni, 2 august 2010

Bucurie,melancolie,soare,vacanta,lumina,plaja,umbrela,cereale,chitara
,partituri,pat,flori,copac,varza,asternut
,lacrimi,sfarsit,iubire,inima,operatie,oja,desene,foi,vant,vioara.

To be continued...

duminică, 1 august 2010

Connections.

Azi? Azi, nu stiu ce sa scriu. Desi e ora 02:43, ora la care ar trebui sa fiu plina de inspiratie si sa plutesc spre norisori, culmea, nu-i asa! M-am tot gandit in ultimu' timp, cum am ajuns eu sa am atat de multi prieteni ? Gandu' asta ma macina. Parca traiesc intr-o cutie de carton, cu o punga de seminte si o cutie de chibrituri. Nu stiu.. Eu care eram genu' " putini, da' buni", ma trezesc peste noapte cu o gramadoaia de prieteni.Nu ca nu as fi recunoscatoare, Maica Sfanta! Multumesc Lu' Dumnezeu ! Dar, na.. Ganditi-va cum ar fi sa va imbogatiti peste noapte. Cam asemanatoare e si situatia mea. Oricum ii iubesc pe toti  si sunt recunoscatoare pentru tot.
Multumesc ca ati fost langa mine! Si-acum imi vine sa rad cand imi amintesc cum am dat cu capu' de beton, cum m-am ridicat si-am zis " am dat cu capu'?" si cum vreo' zece fiinte cu ochii bolditi spre mine imi spuneau " stai acolo, sa punem apa!" .Cred ca faza asta o voi povesti si nepotilor mei. Imi vine sa rad cum a venit acuma vara'mea la mine si mi-a zis " tu ai innebunit la cap? razi de una singura?". Da...Imi voi aminti mereu de prietenii mei...Si de istoria pe care o avem impreuna si de tot ce ne leaga. Cred ca e cazul sa ma duc la culcare.. e 02:56 si sunt rupta de oboseala.

Voi reveni...

marți, 27 iulie 2010

.

Cine sunt eu ? O fiinta umana.
De ce sunt unica? Pentru ca nu sunt ca tine.
De ce nu sunt ca tine ? Pentru ca-mi place sa fiu diferita.
De ce-mi place sa fiu diferita ? Ca sa nu fiu ca toti ceilalti.
Cine sunt toti ceilalti ? Voi, care nu semanati deloc cu mine,cu exceptia faptului ca si voi aveti doua maini,doua  picioare si un creier ( minte,depinde).
Plang? Cand sunt suparata/ofticata/nervoasa/neinteleasa.
Ma oftic ? Foarte repede, si-mi trece la fel de repede.
Ţip? Cand nu sunt auzita.
Ma prefac? Doar pentru a vedea reactiile celorlalti.
Rad? La glume.
Zambesc? Destul de des.
Sunt proasta? Nu, cateodata doar fac pe proasta.
Cad pe ganduri ? Cand sunt obosita.
Gesticulez? Cand sunt nervoasa.
Amuzanta ? Nu prea.
Ma iubesi? N-ai decat.Nu fi sigur ca-ti voi impartasi aceleasi sentimente.
Ma suporti ? As zice sa nu incerci.
Incapatanata ? Foarte.
Draguta ? Nu cu oricine.
Ofticanta ? Cateodata.
Ma port urat ? Meriti.
Ma port aiurea? Meriti.
Ma port ciudat ? Si-asa n-ai sa intelegi.
Nu vorbesc ? Sunt ofticata.
Zapacita? Poate indragostita...
Vorbareata? Daca am cu cine..
Prietenoasa? Desigur, atat timp cat nu-mi esti dusman.
Indragostita? Da. Eu de ei, ei de altele.
Copilaroasa? Peste masura.
Imatura?Foarte.
Optimista? Mai mult realista.
Perfectionista? Da.
Intelegatoare? Poate..
Ascultatoare? Sunt propriul meu stapan.
Rebela? Si nebuna.
Respectuoasa? As vrea sa pot zice asta...
Visatoare? Continui sa cred ca Dumnezeu are un plan cu mine.
Indulgenta? Atata timp cat nu sari calu'.
Aberanta? Da, vorbeste vinul pentru mine...

Eu?

Daca as fi o picatura de ploaie,
Daca as sti ca ma nasc dintr-un nor,
Respir praf si ma sting usor in apa marii,
Daca tot ce am zidit pana acum s-ar prabusi ca un val luat de vant,
Daca nisipul tot,adunat intr-o gramada s-ar narui asa cum se naruie visele,
As mai avea curaj sa lupt ?
Daca as fi un pescarus hoinar,
Legat etern de tarmul marii,
Daca as fi o cochilie aruncata undeva sub un sezlong,
Daca as fi o alge purtata de briza,
Mi-ar mai pasa atat de mult ?
Daca as fi un om,un muritor
Si daca n-as trai de zece ori,
Si daca-n mare oi vrea sa ma mut,
M-ai mai iubi la fel de mult ?

joi, 15 iulie 2010

R.I.P Madalina!

     Oare de ce a ales Madalina sa paraseasca aceasta lume ? " Stiu ca sunt iubita,dar nu ma mai simt frumoasa". Acesta a fost ultimul gand al Madalinei, inainte sa-si ia viata. Imi aduc aminte cand eram mica, dansam pe melodiile ei si cand o vedeam,la televizor,aveam impresia ca era o zana din basme si ca visez. Asa am patit si ieri dimineata,cand am auzit ca Madalina Manole s-a sinucis. O femeie atat de frumoasa, inteligenta si implinita pe plan material,profesional cat si pe plan emotional, sa faca un asemenea gest...Mi se pare o prostie totala sa-ti iei viata. Oricum ai fi, oricum te-ai simti sau orice ai gandi,o viata ai si pe aia tre' s-o traiesti asa cum e ea. Sunt alti oameni care au probleme mult mai mari, sunt oameni care n-au ce manca sau unde dormi, dar totusi nu-si iau viata, pentru ca au credinta si speranta. Frumusetea,cum se spune, e trecatoare si chiar daca nu esti frumoasa ( ceea ce nu putem spune despre Madalina ) barbatul de langa tine te iubeste oricum, pentru ca odata cu trecerea timpului, descopera alte motive pentru care esti frumoasa, nu neaparat doar frumusetea fizica. Si copilul ei, cu el ce se va intampla ? Cand va intreba de mama lui si i se va spune ca a murit, sau mai rau, ca s-a sinucis, ce va simti ? Madalina a ales sa plece din aceasta lume , doar pentru ca nu se simtea frumoasa. Dar oare, ce este acum in sufletul sotului ei, ce va fi in sufletul copilului ? Nu avem dreptul si nici puterea sa judecam fapta ei….doar sufletul ei stie ce tinea ascuns…ce secrete si ce durere...

Odihneste-te in pace, Madalina!
14 iulie 1967-14 iulie 2010.

luni, 12 iulie 2010

Eu si marea.

Am visat marea odata. Albastra era,parca. Valurile se spargeau asurzitor de digurile inalte.Ploaia zdruncina nisipul fin, in care, cateodata se ascundeau racii.Si eu, eu ma uitam cum o ploaie calda de vara, putea sa invrajbeasca marea si sa rupa norii,cum o minciuna poate sa rupa sufletele oamenilor in bucatele si sa le spulbere, sa le evapore.Ma gandeam cum oamenii se lasa amagiti de niste cuvinte atat de mici , cu un inteles atat de mare si cum isi semneaza condamnarea la suferinta.Cum au incredere unii in ceilalti si cum peste doua minute, acea incredere se prabuseste, ca un castel de nisip. Si sufletele lor se ascund de ploaie,ploaie de durere si amaraciune, pe care , orice suflet ar evita-o daca ar fi in toate apele.Ce ciudat, vorbesc de suflete desi nu stiu nimic despre al meu. Zbor si eu ca un pescarus singuratic, din plaja in plaja, incercand sa culeg scoici care sa-mi consolideze cuibul, dar risc sa ma prabusesc in marea involburata care, cu siguranta, ma va seca , asa cum face cu tot ce prinde. Dar, dupa furtuna , iata ca si soarele apare, de dupa apa care , parca s-a mai domolit. Si uite cum eu imi fac loc, eu, un pescarus naufragiat pe o plaja ce nu o cunosc,printre multimea de oameni care , par atat de mari !Euforia ma cuprinde si simt ca sufletul meu este salvat. Ma indrept spre soarele ce parca se stinge in mare si de-acolo, imi voi continua cautarea spre aflarea adevarului despre mine si despre alti pescarusi, care cu siguranta isi doresc acelasi lucru.

sâmbătă, 10 iulie 2010

.

Toata lumea minte. Mintiti ca niste porci ordinari si nici macar nu va pasa. Mintiti asa, pe fata, nesimtitilor. Da las' , las' ca va vine si voua randu'. Poate par frustrata, dar chiar sunt ! Sunt pentru ca lumea asta e plina de mizerie si plina de rahaturi si m-am saturat sa ascult tot ce iese din gura prostilor.In viata mea n-am purtat o conversatie cu un om cu IQ-ul mai mare decat 60 din specia masculina. Mintiti ma, ca doar atata stiti sa faceti ! Si de-ar fi doar atata... Da' va mai dati si de ceasu mortii " da' eu n-am facut aia! da' eu n-am fost acolo ! " . Ma, toti sunteti la fel. Cum dracu' sa minti un om in fata, ma ? Deci chiar m-am enervat. Puteti sa-mi spuneti cum vreti : nebuna , frustrata, tampita, repetitiva, proasta. Stiti ceva ? Nu-mi pasa. Nu-mi pasa de voi si cacaturile voastre. Sa va bagati in fund prostiile pe care le scoateti pe gura, ma ! Inadaptatilor, neevoulatilor, oamenii pesterilor ce sunteti ! Si mai ziceti ca noi fetele suntem proaste...Daca n-am fi noi, voi ati vorbi cu reflexia voastra din oglinda toata ziua. Pana si ea ar parea mai evoulata decat voi, ma ! Gata. Punct. Am devenit sexista.Clar si oficial!

.

Omoara-ma si suge-mi sangele cu paiul,
Infinge un cutit in mine, poate-mi auzi graiul,
Sfasie-mi carnea si lasa-ma rece,
Saruta-ma si poate, poate imi va trece.
Scoate-mi inima si lasa-ma seaca,
Durerea asta poate o sa treaca,
Anunta-ma cand ai terminat
Sperante-nu mai am,
S-au spulberat.
Astept acum sa vina o ploaie rece
Starea asta de visare sa mi-o inece
Nu stiu ce e cu mine,
De cand m-ai omorat, te visez numai pe tine.

joi, 3 iunie 2010

Jurnalul unui muritor #6

        Iti mai amintesti cum era ? Noi doi si luminile. Umbrele se jucau pe fata ta in timp ce eu iti mangaiam parul fin. Era vara si noi nu ne mai saturam.
        Daca stiam ca va fi asa, nu mai plecam. Dar am fost nevoita s-o fac . E pentru binele nostru. Al meu si al tau. Sincer, nici nu m-am gandit ce voi face,unde ma voi duce, din ce voi trai. Dar nu-mi pasa. Ma cunosc si sincer nu vreau sa te ranesc inca odata. Esti ultima persoana careia as vrea sa-i fac rau. Daca as putea as plange eu in locul tau, pentru ca stiu ca plangi. Lacrimile de pe scrisori te tradeaza. 100 de scrisori, nici nu e mult... Nu cred ca mai pot face asta. Si ce n-as da sa te strang acum in brate si sa-ti spun cat de mult imi lipsesti. Tot ce pot sa strang acum in brate e ursuletul de plus pe care mi l-ai dat de ziua mea. Noptile trec pe langa mine ca vantul si ma tot intreb de ce nu esti aici, pe aceasta jumatate goala de pat. Luminile de pe strada lasa o dara de tristete pe perna ce inca mai are numele tau pe ea. Mi-e dor sa ma trezesc cu tine, sa ma trezesc inaintea ta si sa te privesc dormind, sa-ti dau suvitele de par carliontat de pe fata, sa te sarut pe frunte. Oh,dar asa e cel mai bine . Tu pe drumul tau, eu pe drumul meu. Doua destine despartite de soarta, dar cine stie..
     Poate peste ani ne vom intalni si ne vom aminti cum a fost. Si sigur ne vom intalni...Pentru ca destinul nu-si lasa treburile nerezolvate...

vineri, 21 mai 2010

Jurnalul unui muritor #5.

                    Privesc pe geam cum stropii mari de ploaie sfarma si distrug tot. Tu nu esti aici. Nici nu vei fi. Vremea monotona de afara iar mi te-aduce in gand si nu vreau pentru ca ma amagesc singura. De saptamani intregi ma tot amagesc singura. Stiu cu siguranta ca nu vom fi, dar continui sa cred. Speranta moare ultima, dar pana si ea moare. Deci, ar trebui sa fac altceva. Iar voi, cititorii sa nu credeti ca sunt obsedata. Nu, sunt doar indragostita. Stiti voi, dragostea e cea care iti fierbe sangele in vene atunci cand te-astepti mai putin. Si tot ea te-omoara. Romeo si Julieta au murit de dragoste, deci dragostea i-a rapus intr-un final. Eu nu vreau sa mor, dar ma tem ca dragostea ce ti-o port e sfasietoare. Totusi, e un sentiment superb dar si neinteles. Neinteles este pentru ca nu stii la ce sa te-astepti. Dragostea nu te intreaba, Cupidon nu te intreaba. Te inteapa cu o sageata , ca apoi a doua zi sa realizezi ca esti indragostit pana peste urechi. Ma rog...Probabil ca v-ati plictisit de non-sensurile pe care le scriu aici, dar eu nu. Cum ziceam, as putea sa scriu o carte despre ce simt pentru tine , chiar daca nu te cunosc asa de bine. Poate chiar deloc. Am schimbat cateva cuvinte si intr-adevar nu te cunosc dar vreau sa cred ca esti perfect. Nimeni nu-i perfect. Dar tu, tu ! In ochii mei esti mai mult ca perfect, perfect simplu,perfect compus, niciodata imperfect. Cam asta e , daca vrei sa vorbim, suna-ma.Ai numarul meu. Voi astepta cu sufletul la gura si cand ma vei suna nu cred ca voi raspunde, pentru ca asa sunt eu,imprevizibila.


                " If you find me, hide me, I don't know where I've been... "

miercuri, 19 mai 2010

Jurnalul unui muritor #4

                 Azi a plouat. Urasc ploaia. O urasc deoarece e uda si imi strica coafura la momentul nepotrivit. O urasc deoarece imi intra pana sub piele si ma raceste. O urasc deoarece soarele nu e pe cer cand afara ploua, iar eu sunt dependenta de soare. Am vrut sa-ti spun ce simt, dar incet m-a cuprins o stare de nostalgie, si cum am spus mai jos, mi-era frica sa nu ma respingi. Poate e din cauza ploii. Oricum, sunt mai mult ca sigura ca undeva in adancul sufletului tau si tu simti acelasi lucru pentru mine. Doar ca nu stii inca,nu esti hotarat. Cand vei fi hotarat, sa ma anunti. Bine? Defapt,cine stie cand vei fi ? N-am sa astept la nesfarsit sa stii, resemnarea e atuul meu. Da, chiar e ! Fiecare fata viseaza la printul ei, calarind un armasar alb. Eu nu. Eu te vreau doar pe tine si atat. Am scris atatea cuvinte despre tine , incat nu mai am ! S-au risipit undeva prin mintea mea si, parca le aud rasunand de undeva de departe. Da, de departe. De departe, de undeva unde nimeni nu aude si nu simte, nu stiu. Cred ca am inceput sa nu mai sper. Daca o vei face, depinde in totalitate de tine. Daca nu, asta e. Stii, nu pot sa-mi amintesc cum m-am indragostit de tine. Nu a fost dragoste la prima vedere, pe naiba! Nu cred in asa ceva si nici nu voi crede vreodata, pentru ca sa tii la cineva din prima nu poti. Stii, undeva in sufletul tau se dezvolta anumite sentimente, care, mai tarziu nu poti sa le stapanesti. Asa ca mine. Si poate te intrebi de ce nu ti-am dat o palma. Puteam sa o fac, dar am considerat ca era un gest prea infantil. Iar eu nu sunt infantila. Si chiar de-ar fi fost acea palma, nu ar fi venit din suflet, pentru ca este exact contrariul la ceea ce am scris eu mai sus.
                   Nu conteaza , oricum imi inchei gandul aici. Sa stii ca voi astepta.

luni, 17 mai 2010

Jurnalul unui muritor #3

            Luminile se aprind si eu ma simt ca intr-un carusel. Ma invart de cateva ore bune fara sa stiu cum sau din ce motiv. Pleoapele adormite imi tresar din cand in cand, dar eu n-am somn. As vrea sa te visez, dar oare pot ? Nu ca nu-mi aduc aminte cum arati, dar te-am visat atatea nopti la rand ca incet, incet ti-am uitat chipul. Si ce daca? Oricum maine am sa te revad dinnou si totul va fi ca inainte : batai de inima,fluturasi in stomac si tot tacamul. Daca as putea macar sa-ti spun ce simt. Dar nu-ti spun. Nu-ti spun deoarece mi-e frica ca ai sa ma respingi. Si visul meu in acel carusel se va prabusi brusc, asa cum s-a prabusit Imperiul Dac. Dar ma voi resemna.Intotdeauna ma resemnez. Chiar daca imi vor curge siroaie de lacrimi pe obraz, ma voi resemna.Chiar daca ma va durea, ma voi resemna. Ma voi resemna deoarece nu am ce face. Dragoste cu forta nu se poate si daca tu nu vrei n-am sa te oblig, pentru ca n-as putea oricum. Si sa stii ca aceste cuvinte imi fac sarcina mai usoara, deoarece, chiar daca scriu un monolog aici, vorbesc cu tine. Chipul meu iti va tresari in minte de cate ori vei citi aceste cuvinte si iti vei aduce aminte cu amaraciune ca m-ai lasat sa plec. M-am transformat din omida intr-un  fluture gigantic si minunat, ce cauta un nou inceput, un curcubeu de care sa se anine si sa porneasca la drum.
         De vei vrea sa ma gasesti, sa ma cauti acolo unde ploaia si soarele se vor intalni si isi vor zambi cu minunate curcubee. Acolo ma vei gasi.

duminică, 16 mai 2010

Jurnalul unui muritor #2

                 Vreau sa-ti scot ochii si sa mi-i pastrez ca suvenir. Nu e un text macabru sau sadic,daca asta crezi. Nu, e doar un text. Un banal text despre ochii tai negri ca si culoarea neagra, neagra ca si ochii tai. Traiesti acolo, in lumea ta si prin ochii tai o pot vedea,dar nu in totalitate.O vad ca printr-o perdea. De ce nu vrei sa-mi spui ce-ascunzi? Ce se ascunde dupa ochii aceia mari care atunci cand se uita la mine parca isi ies din orbite ? Mi-as dori sa am eu ochii tai,sa-i tin in palma si sa ii iubesc asa cum te iubesc pe tine. Daca m-ai lasa sa vad ce se ascunde dupa acei ochi, iti spun sincer, ca nu m-ar mai interesa nimic si nimeni. As sti atunci ca tu esti o completare la ce am , ce visez sau la ce aspir. Si stii ca asa e! Stii ca ma doare, ma doare ca nu ma lasi sa vad prin tine, prin ochii tai. Si da!Iar amintesc de ochii tai, pentru ca mi-au ramas intipariti in minte. Esti o parte din mine acum, chiar daca vrei,chiar daca nu. Dar tu nici macar nu ma stii.Se spune ca ochii sunt oglinda sufletului.De ce nu ma lasi sa-ti vad sufletul ? De ce te inchizi in tine si ma lasi plangand aici in intuneric ? De ce? Dac-as putea sa stiu macar ce simti..Si mi-as dori sa stiu.Dar se pare ca nu voi sti niciodata ce se ascunde dupa acei ochi negri si chiar dac-as sti, n-as putea intelege. Nu cred c-as putea...


vineri, 14 mai 2010

Jurnalul unui muritor #1

                    Iti scriu aceasta scrisoare nu pentru ca am plecat, ci pentru ca vreau sa stii ce insemni tu pentru mine. M-am dus...M-am dus intr-un loc neexplorat de oameni si in timp ce tu citesti aceasta scrisoare eu m-afund si mai tare in acest abis. Incep sa-mi exprim sentimentele spunandu-ti ca atunci cand te vad, inima mea tresare, bate, rade si plange in acelasi timp. Numai cand iti zaresc chipul, sudoarea ma inconjoara si transpir mai ceva ca o ploaie torentiala si calduta de vara. Cand te vad privindu-ma, parca izbucneste un foc in mine, ce nu poate fi stavilit. Da, stiu ca pare stupid, dar asta simt. Si, ce-ar mai fi scrisoarea asta fara adevar ? As putea sa scriu o carte doar despre ochii tai si asta neavandu-te in fata. Ti-as recunoaste glasul dintr-o mie de oameni,chiar daca as fi surda. Eu nu vad in tine un om, vad un inger. Da, un inger ce-a coborat pe pamant cu mantaua-i alba.Dac-ar fi sa scriu o poezie despre tine, as face-o in cateva secunde, pentru ca doar uitandu-ma la tine, in ochii tai, as sti ce sa scriu.E greu sa-ti gasesti cuvintele printre atatea lacrimi. Nu, nu sunt lacrimi de tristete, ci lacrimi din suflet,lacrimi calde ca si ploaia torentiala de mai sus.Si nu plang din durere, plang din fericire , pentru ca am gasit pe cineva pe care sa iubesc in secret.Mi-as dori sa fie mai mult decat o iubire secreta, mi-as dori...Adorm in fiecare seara cu gandul ca si maine am sa te revad si totul e la fel.Trec printr-o multitudine de stari emotionale si asta doar din cauza ta.Sunt schimbatoare ca vantul, nu gandesc ce spun, spun ce gandesc si asta tot din cauza ta.Mi-ai luat mintile si mi le-ai ascuns undeva departe, undeva unde eu nu le voi gasi niciodata, sau cel putin pana-mi trece toata tulburarea asta psihica. Altceva nu mai stiu ce sa scriu. Cred ca am spus pana acum tot ce era de spus. Ei bine, uite-asa se incheie si scrisoarea mea. Sa ai grija de tine si sa nu ma cauti, pentru ca nu ma vei gasi chiar daca iti vei da seama intr-un final ca si tu ma iubesti.
                                                                                                                          Cu drag, a ta AA.

joi, 13 mai 2010

What is friendship ?

A friend never let you go. A friend never leaves you when you're in trouble. A friend don't blame on you. A friend is always there to erase your tears. A friend loves you, and in the same time wants the best for you. So, I wonder.. what is friendship ? Can anybody tell me ? A friend is a goddamn bastard who walk into your life and leaves when you expect the less. So I don't believe in goddamn friendships and all this goddamn stuff. It was so painful to see you go, but I think this is the best.

So, goodbye my dear friend! I wish the best for you, and I will pray for you.

 AMIN !

joi, 6 mai 2010

Lacrimile ii erau din ce in ce mai grele pe obraz. Stia ca o va parasi,dar nu vroia sa creada si nici sa isi imagineze. Stomacul ii era gol, la fel si sufletul. Nu mai simtise asa o durere niciodata. O durere care urca din stomac, in esofag, pana in creier. Ochii ii erau innegriti de la fardurile ce se scursesera la fel ca si timpul. Lumina palida a soarelui ce se cojea, ii sufoca privirea si stia...Stia ca nu mai era nici o sansa,stia...Statea intinsa ca o leguma in pat si se uita in gol,dar nu vroia. Ideea de a ramane singura o omora, sangele ii fierbea in vene.Ar fi vrut sa faca ceva, ceva sa-l reintoarca din drum. Dar era prea tarziu. Se ridicase din pat si se duse direct in bucatarie. Luase cel mai mare cutit pe care il vazuse in sertarul de sub chiuveta si se duse in baie. Deschise flaconul de pastile si le inghitise pe toate,lacrimand in continuare. Incet, deschise robinetul de la cada si o lasa sa se umple. In apa fierbinte,clocotita, isi spuse ultima rugaciune si baga cutitul adanc in piept, poate asa ar fi scapat de durerea ce o apasa. La cateva secunde dupa, intra el. Prea tarziu. Trupul fetei plutea intr-o balta de sange. Vazand-o acolo,sangerand,el ii ia cutitul din mana si si-l infinge in stomac. S-a terminat. Doua suflete condamnate pentru eternitate se vor reintalni in Iad.

joi, 15 aprilie 2010

Ca doua buburuze..

Vino cu mine si impreuna sa dansam in ploaie ! Stropii mari si greoi ne vor atarna de buclele carliontate,ne vor batatori fata,pieptul. Vantul ne va sufla alinare si vom fi ca doua buburuze insignifiante . Norii ne vor aclama si ne vor ademeni la ei, in speranta ca vor avea prieteni de joaca. Spicele de grau se vor undui armonios in bataia vantului. Tunetele si fulgerele ne vor speria de moarte si ne vom ascunde acolo,in lanul de grau, ca doua turturele ce se ascund de lumini si sunete puternice!Iar dupa aceasta furtuna a stropilor, soarele va iesi triumfator si ne fa usca apa de pe haine si din par...Hai cu mine si n-o sa-ti para rau !

marți, 2 martie 2010

Palmele-mi transpira
Mintea imi inspira
Surse de lumina
Viata in rutina.
Masa trepideaza
Boxele vibreaza
Frunzele danseaza
O ploaie senina.

duminică, 28 februarie 2010

VARA !

Un strop de transpiratie se prelinge pe parul tau carliontat. Stai cu fata la soare, ascultand cu atentie sunetul razelor palide, ce iti inunda corpul si iti face respiratia mai grea.Apa e albastra ca seninul cerului, iar valurile se ciocnesc lin de stabilopozi. Murmurul pescarusilor se aude cu ecou peste marea ce parca te adoarme cu un sunet de patefon stricat. Nisipul...Ah,nisipul! E fin...Si atunci cand il atingi simti un fior ce-ti trece prin tot corpul. Ai vrea ca acest sentiment de liniste sa dureze o eternitate. Cu ochii inchisi astepti sa apara in gandul tau ceva care sa te faca sa deschizi ochii. Dar de ce sa-i deschizi ? Poti sa simti,sa vezi si cu ochii inchisi.Si brusc simti ceva rece. Un bulgare de zapada se face comod pe fata ta, ca si cum acolo s-ar fi nascut.Spre dezamagirea ta observi ca stai pe o plapuma de nea.Dar gandul ti-e tot la vara...



VREAU SA VINA VARAAAA, AM ZIS !! :[.

marți, 9 februarie 2010

Chapter 1.

E dimineata.Sunt trezita de sunetul unor batai din ce in ce mai puternice in usa.Ma intreb" Cine Dumnezeu o fi la ora asta?E doar sapte dimineata!". Imi pun halatul pe mine si ma indrept grabita spre usa.Inainte sa ajung la usa,alunec si dau cu capul de masa.Ma treazesc.Un chip deloc familiar sta atarnat deasupra capului meu,cu o privire blanda,de parca m-ar fi cunoscut de o eternitate.
-Cine esti ? Ce vrei ?
-Esti bine ? Cum cine sunt ? Hai imbraca-te, ca nu avem timp de palavrageala!
Avea o voce blanda,ferma si ochii albastri ca marea.Buzele pline si un corp armonios,intr-adevar frumos.Pletele castanii ii cadeau pe umar ca niste crengi de rachite,purtate de vant.
-Esti inca aici?Du-te si imbraca-te ! imi spuse ea de data aceasta foarte alarmata.Ma ridic si
in drum spre dormitor incerc sa-mi dau seama ce se intampla.Oare visez?Ma ciupesc, dupa care scot un scancet de durere.Nu visez. Cine este aceasta persoana ?Ce vrea de la mine ?
Pun pe mine o pereche de jeansi si o camasa, iar in picioare niste pantofi, ca doar de, era primavara. Nu uit sa-mi iau geanta si toate lucrusoarele mici ce le aveam pe masuta de langa geam si ma indrept spre hol. Spre uimirea mea o vad pe acea fata, umblandu-mi prin frigider,probabil cautand niste suc de mere.
-Ce faci?!
-Ah, esti gata.Nu mai ai suc ?
"Da, suc de mere cauta" imi zic eu in gand.
-Dar...
-Hai sa mergem ! Nu mai avem mult timp ! si ma apuca de mana.
Avea o palma asa de fina,ca nisipul.
Coboram jos,cu liftul desigur.Ea ma "taraste" in continoare dupa ea,tinandu-ma din ce in ce mai strans.Portarul din fata hotelului se uita ciudat.Defapt, tot timpul se uita ciudat.Are o privire inspaimantatoare.
Spre stupoarea mea constat ca in fata acelui hotel, in care desigur, locuiam, ne astepta o limuzina neagra cu argintiu.Superba. Dar ma intrebam " Ce sa caute o limuzina tocmai aici ?".
Un domn imbracat la costum cu o fata prietenoasa deschide usa automobilului si acea fata ma trage dupa ea. Intram in masina.Peste tot canapele de piele,sampanie chiar si un mic televizor care era deschis pe MTv.
-Unde mergem?O intreb eu cu o voce destul de grava.
-Ai sa vezi !
-Nu! Vreau sa-mi zici ce se intampla! Vreau sa stiu absolut totul !De ce m-ai adus in aceasta masina? Plina de chestii scumpe,imbracata toata in piele si super tare?
Ochii ei se umplura de lacrimi ,de fericire presupun si ma imbratisa strans.
-Ce Dumne...Si nici nu mai apuc sa termin fraza, caci persoana care ma tinea in brate scoate un tipat scurt,de fericire.
-Am ajuns ! Tipa ea cu o gramada de entuziasm.
-Ce?Unde?
-Hai,hai! Coboara mai repede !
Cobor din masina si nu-mi vine sa cred ce vad in fata ochilor.Pe o pancarta mare scris" LA MULTI ANI ! "si cativa oameni in jur.
Simt cum ma prabusesc.Lesin.
Mirosul infernal de spital imi desfunda sinusurile si imi deschide ochii. Eram intr-o camera cu doua paturi si sa nu mai spun de toti prietenii mei, care ma priveau.
-Ce caut aici?Ce s-a intamplat ?
-Oho, am crezut ca nu te mai trezesti!Esti aici de douasprezece ore.Ai cazut cand ai vazut pancarta cu " LA MULTI ANI !".Nu stiam ca am un scris asa de urat.
Toti au inceput sa rada.
-Cum?Ce? Dar..Eram in drum spre hol,batea cineva la usa.
-Da, eu eram.Imi spuse Emily cu un zambet pe buze.
-Da,dar cumde nu imi amintesc nimic?
-Pai,inainte sa ajungi la usa, ai alunecat si ai dat cu capul de masa, imi spuse un prieten de-al meu, Mark.
-Da! Poate de aceea te purtai ciudat in acea dimineata.Cred ca ai avut o pierdere de memorie temporara ! Ce bine ! Ce bine ca doar atat...imi zice Emily.
-Si probabil ca atunci cand am lesinat, mi-a revenit memoria,spun eu cu un ranjet de satisfactie pe fata.
*
Dupa ce am iesit din spital,m-am intors acasa, insotita de Emily,prietena mea cea mai buna.Nu aveam destule cuvinte sa-i multumesc ca a fost cu mine acolo.De altfel,nu stiu ce m-as fi facut fara ea si desigur fara prietenii mei dragi.Urmatoarele zile le-am petrecut in casa,la televizor, deoarece a plouat.


duminică, 7 februarie 2010

Soul ripper

Mi-ai luat viata.M-ai facut sa cred ca lumea se termina la tine, dar nu stiu de ce. Mi-ai acoperit ochii cu suferinta si mi-ai invelit sufletul in nemurire. Ganduri imi zboara prin cap, mii de ganduri.Mi-ai desfacut trupul si mi-ai mancat pana si ultima farama de speranta.Mi-ai supt sangele si m-ai lasat seaca, in toiul iernii.Mi-ai frant mainile si picioarele, m-ai frant.Mi-ai indepartat fiecare bucatica de piele, ai rupt-o fasii, fasii mici.Mi-ai smuls ochii si m-ai lasat oarba. Mi-ai mancat buzele si m-ai lasat sa vorbesc cu urechile. Mi-ai devorat sufletul,devorator de suflete ce esti ! Mi-ai mancat zilele, m-ai aruncat intr-un abis amar. Nu mai pot respira.Nu mai vad, nu mai simt, doar aud... Aud o melodie veche, ce se repeta intr-una...

joi, 4 februarie 2010

Nightmare.


E frig.Stai intr-un colt, stinghera. O lacrima ti se prelinge usor pe fata, apoi cade pe gat.Simti cum intunericul te cuprinde. Ai vrea sa fugi, ai vrea sa fugi...Dar nu poti. Mainile iti sunt legate printr-un lant al ororilor, iar ochii astupati cu frica.Mii de ganduri iti inunda mintea.Ai vrea sa scapi. Nu stii unde esti, sau ce cauti...Nu stii nimic.In jurul tau auzi numai urlete si tipete.Pe sub usa, se vede o lumina palida, ca de soare.Urletele se intetesc,iar tu parca nu mai scapi.Te ratacesti intre lumi,dar nu stii ca dincolo de acea usa este salvarea ta.Te ridici si cauti o cale de iesire din acel infern.Atingi peretii, cu mainile sangerande,in speranta ca vei gasi o scapare. Deodata usa se deschide.Un chip angelic acapareaza camera cu o lumina alba,pura. Vrei sa fugi spre acea silueta, si fugi , si fugi, si fugi, dar parca nu mai ajungi. In fata ta se deschide un abis,dar tu nu vezi.Si...CAZI!.
Te trezesti.Ceasul iti suna cu putere si indica ora 06:00. Plapuma e undeva pe podea. Te ridici si te uiti pe geam...Soarele iti mangaie pleoapele adormite. A fost doar un vis.