vineri, 21 mai 2010

Jurnalul unui muritor #5.

                    Privesc pe geam cum stropii mari de ploaie sfarma si distrug tot. Tu nu esti aici. Nici nu vei fi. Vremea monotona de afara iar mi te-aduce in gand si nu vreau pentru ca ma amagesc singura. De saptamani intregi ma tot amagesc singura. Stiu cu siguranta ca nu vom fi, dar continui sa cred. Speranta moare ultima, dar pana si ea moare. Deci, ar trebui sa fac altceva. Iar voi, cititorii sa nu credeti ca sunt obsedata. Nu, sunt doar indragostita. Stiti voi, dragostea e cea care iti fierbe sangele in vene atunci cand te-astepti mai putin. Si tot ea te-omoara. Romeo si Julieta au murit de dragoste, deci dragostea i-a rapus intr-un final. Eu nu vreau sa mor, dar ma tem ca dragostea ce ti-o port e sfasietoare. Totusi, e un sentiment superb dar si neinteles. Neinteles este pentru ca nu stii la ce sa te-astepti. Dragostea nu te intreaba, Cupidon nu te intreaba. Te inteapa cu o sageata , ca apoi a doua zi sa realizezi ca esti indragostit pana peste urechi. Ma rog...Probabil ca v-ati plictisit de non-sensurile pe care le scriu aici, dar eu nu. Cum ziceam, as putea sa scriu o carte despre ce simt pentru tine , chiar daca nu te cunosc asa de bine. Poate chiar deloc. Am schimbat cateva cuvinte si intr-adevar nu te cunosc dar vreau sa cred ca esti perfect. Nimeni nu-i perfect. Dar tu, tu ! In ochii mei esti mai mult ca perfect, perfect simplu,perfect compus, niciodata imperfect. Cam asta e , daca vrei sa vorbim, suna-ma.Ai numarul meu. Voi astepta cu sufletul la gura si cand ma vei suna nu cred ca voi raspunde, pentru ca asa sunt eu,imprevizibila.


                " If you find me, hide me, I don't know where I've been... "

miercuri, 19 mai 2010

Jurnalul unui muritor #4

                 Azi a plouat. Urasc ploaia. O urasc deoarece e uda si imi strica coafura la momentul nepotrivit. O urasc deoarece imi intra pana sub piele si ma raceste. O urasc deoarece soarele nu e pe cer cand afara ploua, iar eu sunt dependenta de soare. Am vrut sa-ti spun ce simt, dar incet m-a cuprins o stare de nostalgie, si cum am spus mai jos, mi-era frica sa nu ma respingi. Poate e din cauza ploii. Oricum, sunt mai mult ca sigura ca undeva in adancul sufletului tau si tu simti acelasi lucru pentru mine. Doar ca nu stii inca,nu esti hotarat. Cand vei fi hotarat, sa ma anunti. Bine? Defapt,cine stie cand vei fi ? N-am sa astept la nesfarsit sa stii, resemnarea e atuul meu. Da, chiar e ! Fiecare fata viseaza la printul ei, calarind un armasar alb. Eu nu. Eu te vreau doar pe tine si atat. Am scris atatea cuvinte despre tine , incat nu mai am ! S-au risipit undeva prin mintea mea si, parca le aud rasunand de undeva de departe. Da, de departe. De departe, de undeva unde nimeni nu aude si nu simte, nu stiu. Cred ca am inceput sa nu mai sper. Daca o vei face, depinde in totalitate de tine. Daca nu, asta e. Stii, nu pot sa-mi amintesc cum m-am indragostit de tine. Nu a fost dragoste la prima vedere, pe naiba! Nu cred in asa ceva si nici nu voi crede vreodata, pentru ca sa tii la cineva din prima nu poti. Stii, undeva in sufletul tau se dezvolta anumite sentimente, care, mai tarziu nu poti sa le stapanesti. Asa ca mine. Si poate te intrebi de ce nu ti-am dat o palma. Puteam sa o fac, dar am considerat ca era un gest prea infantil. Iar eu nu sunt infantila. Si chiar de-ar fi fost acea palma, nu ar fi venit din suflet, pentru ca este exact contrariul la ceea ce am scris eu mai sus.
                   Nu conteaza , oricum imi inchei gandul aici. Sa stii ca voi astepta.

luni, 17 mai 2010

Jurnalul unui muritor #3

            Luminile se aprind si eu ma simt ca intr-un carusel. Ma invart de cateva ore bune fara sa stiu cum sau din ce motiv. Pleoapele adormite imi tresar din cand in cand, dar eu n-am somn. As vrea sa te visez, dar oare pot ? Nu ca nu-mi aduc aminte cum arati, dar te-am visat atatea nopti la rand ca incet, incet ti-am uitat chipul. Si ce daca? Oricum maine am sa te revad dinnou si totul va fi ca inainte : batai de inima,fluturasi in stomac si tot tacamul. Daca as putea macar sa-ti spun ce simt. Dar nu-ti spun. Nu-ti spun deoarece mi-e frica ca ai sa ma respingi. Si visul meu in acel carusel se va prabusi brusc, asa cum s-a prabusit Imperiul Dac. Dar ma voi resemna.Intotdeauna ma resemnez. Chiar daca imi vor curge siroaie de lacrimi pe obraz, ma voi resemna.Chiar daca ma va durea, ma voi resemna. Ma voi resemna deoarece nu am ce face. Dragoste cu forta nu se poate si daca tu nu vrei n-am sa te oblig, pentru ca n-as putea oricum. Si sa stii ca aceste cuvinte imi fac sarcina mai usoara, deoarece, chiar daca scriu un monolog aici, vorbesc cu tine. Chipul meu iti va tresari in minte de cate ori vei citi aceste cuvinte si iti vei aduce aminte cu amaraciune ca m-ai lasat sa plec. M-am transformat din omida intr-un  fluture gigantic si minunat, ce cauta un nou inceput, un curcubeu de care sa se anine si sa porneasca la drum.
         De vei vrea sa ma gasesti, sa ma cauti acolo unde ploaia si soarele se vor intalni si isi vor zambi cu minunate curcubee. Acolo ma vei gasi.

duminică, 16 mai 2010

Jurnalul unui muritor #2

                 Vreau sa-ti scot ochii si sa mi-i pastrez ca suvenir. Nu e un text macabru sau sadic,daca asta crezi. Nu, e doar un text. Un banal text despre ochii tai negri ca si culoarea neagra, neagra ca si ochii tai. Traiesti acolo, in lumea ta si prin ochii tai o pot vedea,dar nu in totalitate.O vad ca printr-o perdea. De ce nu vrei sa-mi spui ce-ascunzi? Ce se ascunde dupa ochii aceia mari care atunci cand se uita la mine parca isi ies din orbite ? Mi-as dori sa am eu ochii tai,sa-i tin in palma si sa ii iubesc asa cum te iubesc pe tine. Daca m-ai lasa sa vad ce se ascunde dupa acei ochi, iti spun sincer, ca nu m-ar mai interesa nimic si nimeni. As sti atunci ca tu esti o completare la ce am , ce visez sau la ce aspir. Si stii ca asa e! Stii ca ma doare, ma doare ca nu ma lasi sa vad prin tine, prin ochii tai. Si da!Iar amintesc de ochii tai, pentru ca mi-au ramas intipariti in minte. Esti o parte din mine acum, chiar daca vrei,chiar daca nu. Dar tu nici macar nu ma stii.Se spune ca ochii sunt oglinda sufletului.De ce nu ma lasi sa-ti vad sufletul ? De ce te inchizi in tine si ma lasi plangand aici in intuneric ? De ce? Dac-as putea sa stiu macar ce simti..Si mi-as dori sa stiu.Dar se pare ca nu voi sti niciodata ce se ascunde dupa acei ochi negri si chiar dac-as sti, n-as putea intelege. Nu cred c-as putea...


vineri, 14 mai 2010

Jurnalul unui muritor #1

                    Iti scriu aceasta scrisoare nu pentru ca am plecat, ci pentru ca vreau sa stii ce insemni tu pentru mine. M-am dus...M-am dus intr-un loc neexplorat de oameni si in timp ce tu citesti aceasta scrisoare eu m-afund si mai tare in acest abis. Incep sa-mi exprim sentimentele spunandu-ti ca atunci cand te vad, inima mea tresare, bate, rade si plange in acelasi timp. Numai cand iti zaresc chipul, sudoarea ma inconjoara si transpir mai ceva ca o ploaie torentiala si calduta de vara. Cand te vad privindu-ma, parca izbucneste un foc in mine, ce nu poate fi stavilit. Da, stiu ca pare stupid, dar asta simt. Si, ce-ar mai fi scrisoarea asta fara adevar ? As putea sa scriu o carte doar despre ochii tai si asta neavandu-te in fata. Ti-as recunoaste glasul dintr-o mie de oameni,chiar daca as fi surda. Eu nu vad in tine un om, vad un inger. Da, un inger ce-a coborat pe pamant cu mantaua-i alba.Dac-ar fi sa scriu o poezie despre tine, as face-o in cateva secunde, pentru ca doar uitandu-ma la tine, in ochii tai, as sti ce sa scriu.E greu sa-ti gasesti cuvintele printre atatea lacrimi. Nu, nu sunt lacrimi de tristete, ci lacrimi din suflet,lacrimi calde ca si ploaia torentiala de mai sus.Si nu plang din durere, plang din fericire , pentru ca am gasit pe cineva pe care sa iubesc in secret.Mi-as dori sa fie mai mult decat o iubire secreta, mi-as dori...Adorm in fiecare seara cu gandul ca si maine am sa te revad si totul e la fel.Trec printr-o multitudine de stari emotionale si asta doar din cauza ta.Sunt schimbatoare ca vantul, nu gandesc ce spun, spun ce gandesc si asta tot din cauza ta.Mi-ai luat mintile si mi le-ai ascuns undeva departe, undeva unde eu nu le voi gasi niciodata, sau cel putin pana-mi trece toata tulburarea asta psihica. Altceva nu mai stiu ce sa scriu. Cred ca am spus pana acum tot ce era de spus. Ei bine, uite-asa se incheie si scrisoarea mea. Sa ai grija de tine si sa nu ma cauti, pentru ca nu ma vei gasi chiar daca iti vei da seama intr-un final ca si tu ma iubesti.
                                                                                                                          Cu drag, a ta AA.

joi, 13 mai 2010

What is friendship ?

A friend never let you go. A friend never leaves you when you're in trouble. A friend don't blame on you. A friend is always there to erase your tears. A friend loves you, and in the same time wants the best for you. So, I wonder.. what is friendship ? Can anybody tell me ? A friend is a goddamn bastard who walk into your life and leaves when you expect the less. So I don't believe in goddamn friendships and all this goddamn stuff. It was so painful to see you go, but I think this is the best.

So, goodbye my dear friend! I wish the best for you, and I will pray for you.

 AMIN !

joi, 6 mai 2010

Lacrimile ii erau din ce in ce mai grele pe obraz. Stia ca o va parasi,dar nu vroia sa creada si nici sa isi imagineze. Stomacul ii era gol, la fel si sufletul. Nu mai simtise asa o durere niciodata. O durere care urca din stomac, in esofag, pana in creier. Ochii ii erau innegriti de la fardurile ce se scursesera la fel ca si timpul. Lumina palida a soarelui ce se cojea, ii sufoca privirea si stia...Stia ca nu mai era nici o sansa,stia...Statea intinsa ca o leguma in pat si se uita in gol,dar nu vroia. Ideea de a ramane singura o omora, sangele ii fierbea in vene.Ar fi vrut sa faca ceva, ceva sa-l reintoarca din drum. Dar era prea tarziu. Se ridicase din pat si se duse direct in bucatarie. Luase cel mai mare cutit pe care il vazuse in sertarul de sub chiuveta si se duse in baie. Deschise flaconul de pastile si le inghitise pe toate,lacrimand in continuare. Incet, deschise robinetul de la cada si o lasa sa se umple. In apa fierbinte,clocotita, isi spuse ultima rugaciune si baga cutitul adanc in piept, poate asa ar fi scapat de durerea ce o apasa. La cateva secunde dupa, intra el. Prea tarziu. Trupul fetei plutea intr-o balta de sange. Vazand-o acolo,sangerand,el ii ia cutitul din mana si si-l infinge in stomac. S-a terminat. Doua suflete condamnate pentru eternitate se vor reintalni in Iad.