Si caut un raspuns, nimic mai mult
De ce te-ai cufundat in gandul tau profund?
De ce cu-al vietii lant te-ai stramtorat?
De ce? Doar un raspuns, te rog... Eu n-am uitat.
Ai ars un sentiment inaltator, si strigi,
Asemeni unui muritor,
Cu glasul tau deschizi o poarta spre Infern
Acolo unde chinul iti va fi etern.
Eternitate si nimic mai mult
Singur intre nebunii de temut
Vei vrea sa te intorci aici, dar nu
Sufletul tau e condamnat, iar tu
Tarandu-te spre poarta ai vrea sa iesi
Degeaba, esti condamnat pe veci
Eternitate si nimic mai mult.
Eu n-am uitat, tu m-ai uitat de mult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu