Mi-as dori sa-i dau turn off inimii, sa nu mai simt nimic, sa fiu ca o nevertebrata, rece, nepasatoare. Sa nu ma mai intereseze de nimic, de nimeni, sa fiu buna doar cu persoana mea si atat. Sa fac ce-mi spune creierul si nu inima, sa gandesc cu orice altceva inafara de ea. Stiu ca pare ciudat ceea ce scriu aici, dar m-am saturat sa ma frig doar pentru ca am fost prea buna, prea ingaduitoare, prea pasatoare, prea cu inima. Daca as putea sa o scot din piept si sa o arunc undeva la gunoi, stiind ca dupa voi trai in liniste, as face-o, sincer, chiar as face-o. Ma irita compasiunea mea pentru altii, chiar ma irita. Nu pot sa nu dau importanta oamenilor. Pur si simplu nu pot. Nu pot sa-i fac sa sufere indeajuns de mult incat sa-si dea seama ca nu e vorba numai de ei aici. Suflete nevinovate pot fi ranite si ar fi bine ca jocul acesta murdar sa nu ia amploare. Dar degeaba, e in zadar sa le explici oamenilor. Pana si cainii dau dovada de mai mult altruism.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu