Am saptisprezece primaveri, pe-a optisprezecea n-o mai vreau
Nu-i vad sensul, nu are rost
Mai bine plec, decat sa ma murdaresc cu suferinta
Sentimente aruncate in noroi
Si oameni ce pretind lucruri false.
Sunteti lasi, sunteti lasi pentru ca
N-aveti curajul sa va aratati
Ceea ce defapt sunteti
Mizerii, uragane.
Voi nu sunteti oameni, sunteti dezastre
Inveninati mintea si sufletul
Hipnotizati fiinta vie
O purtati pe cele mai inalte culmi
Ca apoi s-o lasati sa cada
In cele mai adanci vai.
Aduceti nenorocire
Nefericire
Nelegiuire.
Profitati de sufletul cel slab
Lipsit de aparare, de sufletul
Care in fata voastra isi arunca coroana
Isi smulge aripile
Isi mascheaza frica.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu