Aici e sfarsitul.
Ne indreptam cu pasi marunti spre apus
Asemeni unor spirite inlantuite
In ceea ce avem, in ceea ce am avut
In ceea ce s-a petrecut chiar nu demult.
Uitam ca suntem noi, ne agatam de vise
De masti, de oameni, de inimi chinuite
De suferinta, lacrimi, de suflete zdrobite
Si ne hranim.
Da, ne hranim cu sentimente mute,
Cu lacrimi, suferinta, cu suflete zdrobite
Durere ce implicit devine si a ta
Si-a lui, si-a ei si paradoxal, a mea.
E haos, debandada, e desfranare, multa
Agonie, dezastru, cenusa, gol in suflet
Caci ai plecat si nu mi-ai spus
Prefac un urlet si ma intorc
Ma-ntorc acasa, dar ea nu e aici
A ars, a ars demult, e bucatele mici
Acum degeaba, menirea mi-a distrus-o
Calatoria-ceea, de sute de minute.
Cad in genunchi si plang,
Cu sentimente mute, cu lacrimi, suferinta
Pentru acele suflete zdrobite.