marți, 3 mai 2011

Lumi

Tu nu stii sa simti, s-auzi, sa vezi
Tu nu stii in ce sa crezi
Tu n-ai un Dumnezeu numai al tau
Legat de noi, de lanturi mai mereu
Si simt cum plange abisul sub mine
Vad inimi scoase din destine
Paradoxal, poate prostesc
Aud un strigat spunand "Te iubesc''
Tresar si imi continui drumul
Plin de amar, de lanturi, de taciune
Zaresc o poarta mare,-naltatoare
Din care focuri trosnesc din ce in ce mai tare.
Iar dupa poarta, oare ce sa fie?
O intrebare atat de vie..
Pacat c-acum o entitate
-mi semneaza condamnarea catre moarte.

Niciun comentariu: