Chapter 1.

E dimineata.Sunt trezita de sunetul unor batai din ce in ce mai puternice in usa.Ma intreb" Cine Dumnezeu o fi la ora asta?E doar sapte dimineata!". Imi pun halatul pe mine si ma indrept grabita spre usa.Inainte sa ajung la usa,alunec si dau cu capul de masa.Ma treazesc.Un chip deloc familiar sta atarnat deasupra capului meu,cu o privire blanda,de parca m-ar fi cunoscut de o eternitate.

-Cine esti ? Ce vrei ?

-Esti bine ? Cum cine sunt ? Hai imbraca-te, ca nu avem timp de palavrageala!

Avea o voce blanda,ferma si ochii albastri ca marea.Buzele pline si un corp armonios,intr-adevar frumos.Pletele castanii ii cadeau pe umar ca niste crengi de rachite,purtate de vant.

-Esti inca aici?Du-te si imbraca-te ! imi spuse ea de data aceasta foarte alarmata.Ma ridic si

in drum spre dormitor incerc sa-mi dau seama ce se intampla.Oare visez?Ma ciupesc, dupa care scot un scancet de durere.Nu visez. Cine este aceasta persoana ?Ce vrea de la mine ?

Pun pe mine o pereche de jeansi si o camasa, iar in picioare niste pantofi, ca doar de, era primavara. Nu uit sa-mi iau geanta si toate lucrusoarele mici ce le aveam pe masuta de langa geam si ma indrept spre hol. Spre uimirea mea o vad pe acea fata, umblandu-mi prin frigider,probabil cautand niste suc de mere.

-Ce faci?!

-Ah, esti gata.Nu mai ai suc ?

"Da, suc de mere cauta" imi zic eu in gand.

-Dar...

-Hai sa mergem ! Nu mai avem mult timp ! si ma apuca de mana.

Avea o palma asa de fina,ca nisipul.

Coboram jos,cu liftul desigur.Ea ma "taraste" in continoare dupa ea,tinandu-ma din ce in ce mai strans.Portarul din fata hotelului se uita ciudat.Defapt, tot timpul se uita ciudat.Are o privire inspaimantatoare.

Spre stupoarea mea constat ca in fata acelui hotel, in care desigur, locuiam, ne astepta o limuzina neagra cu argintiu.Superba. Dar ma intrebam " Ce sa caute o limuzina tocmai aici ?".

Un domn imbracat la costum cu o fata prietenoasa deschide usa automobilului si acea fata ma trage dupa ea. Intram in masina.Peste tot canapele de piele,sampanie chiar si un mic televizor care era deschis pe MTv.

-Unde mergem?O intreb eu cu o voce destul de grava.

-Ai sa vezi !

-Nu! Vreau sa-mi zici ce se intampla! Vreau sa stiu absolut totul !De ce m-ai adus in aceasta masina? Plina de chestii scumpe,imbracata toata in piele si super tare?

Ochii ei se umplura de lacrimi ,de fericire presupun si ma imbratisa strans.

-Ce Dumne...Si nici nu mai apuc sa termin fraza, caci persoana care ma tinea in brate scoate un tipat scurt,de fericire.

-Am ajuns ! Tipa ea cu o gramada de entuziasm.

-Ce?Unde?

-Hai,hai! Coboara mai repede !

Cobor din masina si nu-mi vine sa cred ce vad in fata ochilor.Pe o pancarta mare scris" LA MULTI ANI ! "si cativa oameni in jur.

Simt cum ma prabusesc.Lesin.

Mirosul infernal de spital imi desfunda sinusurile si imi deschide ochii. Eram intr-o camera cu doua paturi si sa nu mai spun de toti prietenii mei, care ma priveau.

-Ce caut aici?Ce s-a intamplat ?

-Oho, am crezut ca nu te mai trezesti!Esti aici de douasprezece ore.Ai cazut cand ai vazut pancarta cu " LA MULTI ANI !".Nu stiam ca am un scris asa de urat.

Toti au inceput sa rada.

-Cum?Ce? Dar..Eram in drum spre hol,batea cineva la usa.

-Da, eu eram.Imi spuse Emily cu un zambet pe buze.

-Da,dar cumde nu imi amintesc nimic?

-Pai,inainte sa ajungi la usa, ai alunecat si ai dat cu capul de masa, imi spuse un prieten de-al meu, Mark.

-Da! Poate de aceea te purtai ciudat in acea dimineata.Cred ca ai avut o pierdere de memorie temporara ! Ce bine ! Ce bine ca doar atat...imi zice Emily.

-Si probabil ca atunci cand am lesinat, mi-a revenit memoria,spun eu cu un ranjet de satisfactie pe fata.

*

Dupa ce am iesit din spital,m-am intors acasa, insotita de Emily,prietena mea cea mai buna.Nu aveam destule cuvinte sa-i multumesc ca a fost cu mine acolo.De altfel,nu stiu ce m-as fi facut fara ea si desigur fara prietenii mei dragi.Urmatoarele zile le-am petrecut in casa,la televizor, deoarece a plouat.