negru

E prea tarziu acum sa spun tot ce gandesc
Poate un e-mail ar fi mai potrivit dar
Nu gasesc cuvinte indeajuns de multe ca
Sa exprime starea asta de anxietate si
Simt cum ma indrept spre gauri negre
Poate chiar galactice si
Simt cum pasesc spre intuneric
O sulita se indreapta spre inima mea si
Pot sa o miros caci are un miros specific de
Durere si infrangere dar
Nu ma dau in laturi de la nimic.
Pasesc cu fruntea asudata spre acel
Sfaramator si astept sa ma rapunga
Cu cat intunericul devine mai negru
Cu atat imi simt bataile inimii in crestetul capului
Dar nu ma dau in laturi de la nimic.
Daca asta a fost sa fie, iti spun ca
Astept cu nerabdare sa mor
Dar fara demnitate, pentru ca
Moarte cu demnitate nu exista, ci doar
Moarte.

Cuvinte

Azi a plouat, dar ce pacat c-aici
Lumea s-a sfaramat in bucatele mici
Cioburi de sticla, piatra si beton
Vanturi ce seamana a un muson.

Tu stai pitit printre cartoane si cutii
Cu mana-ntinsa pe cineva astepti sa vie
In mana dreapta parca-ncerci sa tii
O punga alba cu-n dram de agonie.

Dar dupa ce natura a-nviat
Si dupa ce ploaia a incetat
Uite si soarele de dupa norii de cenusa
Cand vantul iti tranteste un geam, deschizi o usa.

Lebaduica

Dizgratioasa ca o lebada-n calduri
Te-arunci in valurile de cenusa
Iti place sa te murdaresti cu smoala
Apoi te speli si redevii papusa.

Dar dincolo de masca ta cea alba
Se-ascunde un inger preacazut din ceruri
O bestie cu chip de lebaduica
Ce freamata si canta leruri.

Eu, spectator al vietii tale
Vad apogeul si declinul
Privesc si rad cat sa se-auda tare
Si ha! In fata ta s-a daramat destinul!

Lumi

Tu nu stii sa simti, s-auzi, sa vezi
Tu nu stii in ce sa crezi
Tu n-ai un Dumnezeu numai al tau
Legat de noi, de lanturi mai mereu
Si simt cum plange abisul sub mine
Vad inimi scoase din destine
Paradoxal, poate prostesc
Aud un strigat spunand "Te iubesc''
Tresar si imi continui drumul
Plin de amar, de lanturi, de taciune
Zaresc o poarta mare,-naltatoare
Din care focuri trosnesc din ce in ce mai tare.
Iar dupa poarta, oare ce sa fie?
O intrebare atat de vie..
Pacat c-acum o entitate
-mi semneaza condamnarea catre moarte.

Orgolii pline de orgoliu
Inimi frante
Familii destramate
Oameni infometati
Dezastre
Copii abandonati
Cersetori
Case luate de ape
Paduri incendiate
Scene macabre
Zile negre
Sange pe pereti
Saracie
Singuratate
Neintelegeri
Adevaruri care dor
Lacrimi
Durere
Agonie..

Doi si ceva

Prin valuri albe de mătăsuri caut,
Răspunsuri ce-acum mi le explic.
Bolnavi umblând cu patul lor de moarte
Şi suferinzi ce-ar mai trăi un pic.

Privirea lor îmi spune că mai este
Speranţă cât pentru o noua lume
Dar cu speranţa lor cum rămâne?
-Ei aşteaptă ceasul să le sune.

Şi iată-mă aici în capul meu şi eu bolnavă
Şi tu bolnav şi toţi care-i cunoaştem,
Ne întalnim în acelaşi loc, aceeaşi ţară
De unde El creându-ne ne-a dat speranţă.